„Îl face mai deștept?” E întrebarea numărul unu la înscriere. O pun mai ales mamele, cam pe la jumătatea discuției, după ce am terminat cu orarul și cu prețul.
Răspunsul cinstit e că depinde ce înțelegeți prin mai deștept, iar cercetarea pe tema asta e mult mai încurcată decât postările de pe Facebook. Ani la rând s-a scris despre „creierul bilingv” ca despre o superputere. Între timp, studiile care au încercat să repete rezultatele s-au contrazis destul de urât. Unele meta-analize găsesc un avantaj mic la atenție și control, altele nu găsesc nimic după ce corectează pentru mediul social al familiei. Cine vă promite azi cu mâna pe inimă că doi ani de engleză cresc inteligența copilului, ori n-a citit, ori vinde.
Ce pot să vă spun sunt lucrurile pe care le văd în sală de peste douăzeci de ani și pe care le văd la aproape toți copiii, indiferent de talent.
Începe să vadă limba pe dinafară
Un copil care vorbește o singură limbă nu prea are cum să observe limba, la fel cum nu observi aerul. Româna e pur și simplu felul în care sunt lucrurile.
La a doua limbă apar întrebările. De ce în engleză nu are masa gen? De ce spunem „am mâncat” din două cuvinte, iar ei spun într-unul singur? De ce ordinea cuvintelor la ei e bătută în cuie, iar la noi poți muta aproape orice?
Momentul în care un copil de nouă ani mă întreabă de ce, e momentul în care limba a devenit un obiect pe care îl poate întoarce pe toate fețele. Efectul se vede și în română. Copiii care fac engleză de câțiva ani prind mai repede noțiunile de gramatică românească, fiindcă au deja unde să le pună. Asta e una dintre puținele chestiuni pe care cercetarea le susține destul de constant, inclusiv la copii care fac limba doar câteva ore pe săptămână.
Se obișnuiește să nu înțeleagă tot
Ăsta e, după mine, cel mai mare câștig, și n-are aproape nicio legătură cu engleza.
Când le citesc o poveste de trei minute, la început vreo doi copii se blochează la primul cuvânt necunoscut și pierd tot restul. Se uită la mine cu panică. După câteva luni, aceiași copii înțeleg poate 60 la sută și merg mai departe liniștiți, prinzând sensul din context, din desen, din tonul meu.
Copilul care poate sta calm într-o situație pe care o înțelege pe jumătate va face față mult mai bine la un manual greu, la un profesor care explică prost, la o țară străină, la o meserie nouă. Nu e o abilitate de limbă. E o abilitate de viață, iar ora de engleză e unul dintre puținele locuri unde se antrenează sistematic.
Îi rămâne urechea deschisă
Până pe la vârsta școlii primare, auzul copilului încă nu s-a fixat complet pe sunetele limbii materne. De aceea prind fără efort diferența dintre „ship” și „sheep”, care pe un adult îl chinuie luni de zile.
Nu e vorba doar de engleză. Un copil care s-a obișnuit devreme că există sunete în afara românei va învăța mai ușor a treia limbă la liceu. Am elevi care au luat franceza sau germana din mers, exact din motivul ăsta.
Învață să greșească în fața altora
Grupele noastre au între zece și doisprezece copii, și asta e intenționat. Într-un grup mic, fiecare copil vorbește cu voce tare de mai multe ori pe oră, în fața celorlalți, și greșește în fața celorlalți.
Prima dată e greu. Pe la a cincea sau a șasea ședință nu mai contează, pentru că toți greșesc și nimeni nu râde, fiindcă ora nu e construită așa. După un an ai un copil care ridică mâna fără să fie sigur că știe răspunsul.
Dacă m-ați întreba ce mi se pare cel mai valoros lucru pe care îl scot copiii de aici, ăsta ar fi. Nu vocabularul.
Ce nu se întâmplă
Nu devin vorbitori fluenți într-un an. O ședință de 120 de minute pe săptămână înseamnă în jur de 80 de ore pe an școlar. Un copil englez ajunge la 80 de ore de expunere în vreo două săptămâni. Comparația asta e bine s-o aveți în cap când vă întrebați de ce nu vorbește curgător în decembrie.
Nu progresează liniar. Luni întregi pare că nu se întâmplă nimic, apoi într-o săptămână copilul spune brusc lucruri pe care nu le-a spus niciodată. Am văzut tiparul ăsta de sute de ori și tot mă surprinde. Părinții care renunță, renunță aproape mereu chiar înainte de salt.
Și nu se întâmplă nimic dacă acasă limba nu există deloc. Nu vă cer să faceți lecții, nici să corectați, mai ales dacă nu sunteți siguri pe voi. E de ajuns să întrebați ce au făcut la oră și să ascultați răspunsul până la capăt. Copilul care are cui povesti, reține de două ori mai bine.
Concret
Un băiat de zece ani a venit anul trecut la noi după ce făcuse trei ani de engleză la școală. Știa timpurile verbale mai bine decât mine. Nu putea să spună ce mâncase la prânz.
Nu era prost și nici prost învățat. Era doar antrenat pentru altceva, pentru teste cu spații de completat. I-au trebuit vreo patru luni ca să înceapă să folosească ce avea deja în cap. Materia n-a fost problema. Problema a fost că nimeni nu-i ceruse până atunci să vorbească.
Sunshine, Centrul de Engleză Vaslui. Patru niveluri, de la clasa pregătitoare până la pregătirea pentru examenele Cambridge, grupe de 10 până la 12 copii. Puteți asista gratuit la o lecție înainte de a vă hotărî. 0743 366 658.